Cum s-a format chihlimbarul?

Publicat pe Lasă un comentariu
Cum s-a format chihlimbarul?

Cum s-a format chihlimbarul?

Cu un miros dulce cu pin, cald și moale la atingere, rostogolindu-se într-o lumină aurie dansatoare, chihlimbarul este o piatră care trezește sufletul.

 

În timp ce unele cristale se formează de la gaze fierbinți și minerale lichide din centrul pământului cum este cuarțul , altele din magma lichidă precum aventurinul sau prin condensarea vaporilor de apă în cazul ametistului, Chihlimbarul este puțin diferit. Acesta este de fapt o rășină fosilizată (întărită) de copac mai exact de pini. Această rășină aurie în funcție de zona geografică din care provine poate are o vechime cuprinsă 30 – 145 milioane de ani, ceea ce face această piatră o comoară cu adevărat străveche. Cea mai veche bucată de chihlimbar descoperită până în acest moment are o vechime uimitoare de 320 de milioane de ani

Este important de știut că în ciuda deceniilor de studiu chihlimbarul este departe de a fi înțeles în totalitate. Disensiunile incep cu privire la denumirea sub care este cunoscută piatra de chihlimbar în publicațiile de specialitate: chihlimbar, chihlimbar baltic, rășină fosilă, succinit sau rășinită. Denumirea sub care îl veți găsi este chihlimbar sau ambră în română, amber în engleză, Bernstein în germană sau ambre în franceză, sau google translate pentru orice altă limbă.

Sursa botanică a chihlimbarului par a fi o specie de arbori rășinoși ancestrali de origine pinacee care formau păduri dese în urmă cu milioane de ani. Din punct de vedere geologic sedimentele descoperite în depozitele de chihlimbar din întreaga lume datează din: Eocen, Oligocen și Miocen și câteva încă mai târziu în Terțiar.

Chihlimbarul se formează din rășina exudată din scoarța copacului (figura 3), deși este produsă și în duramen (partea centrală a trunchiului unui arbore). Rolul rășinii este de a  proteja arborii prin blocarea golurilor din scoarță provocate de o tăietură sau o ruptură.  Odată ce rășina acoperă o tăietură sau o ruptură se întărește și formează o etanșare. Proprietățile antiseptice ale rășinii protejează copacul de boli. 

Astfel în „pădurea de chihlimbar” , pinii au început să secrete cantităţi imense de răşină (fig 3) datorită schimbării bruşte a temperaturii şi umidităţii sau arborii au fost afectaţi de o infecţie fungică (nu se cunoaşte exact motivul) fig 2. După ce a acoperit fisurile interne ale pomilor substanța lipicioasă s-a scurs pe sol unde s-a amestecat cu frunze şi pământ (fig 5). Uneori a prins în capcană creaturi zburătoare și târâtoare (figura 4). Buștenii acoperiți cu rășină au fost purtați de ape şi a ajuns în albiile râurilor și în deltele din regiunile de coastă, unde au fost îngropați de-a lungul timpului în depozite sedimentare (fig 7). Majoritatea chihlimbarului nu își are originea în locul în care a fost găsit; Cele mai cunoscute acumulări de chihlimbar au fost strămutate de activitățile geologice(fig 8)

Cât durează până când rășina îngropată devine chihlimbar?

Odată cu înaintarea în vârstă, maturitatea oricărei rășini va crește, dar rata la care apare depinde de condițiile geologice predominante, precum și de compoziția rășinii… Modificările par a fi un răspuns în primul rând la stresul geotermal, deoarece schimbarea chimică a rășinii se accelerează la un nivel mai ridicat de temperatură.”

Jean Langenheim

Unii experți susțin că numai materialul care are o vechime de câteva milioane de ani sau mai vechi este suficient de reticulat și polimerizat pentru a fi clasificat drept chihlimbar, alții optează pentru o vechime de patruzeci de mii de ani. Mult depinde de condițiile solului unde a fost îngropată rășina. În forma sa finală, chihlimbarul este mult mai stabil decât substanța originală. Chihlimbarul este organic, precum lemnul pietrificat sau oasele de dinozaur, dar, spre deosebire de acele substanțe, își păstrează compoziția chimică în timp și de aceea unii experți îl numesc rășină fosilă.

Chihlimbarul poate conserva plante și materii precum: bacterii, ciuperci, viermi, melci, insecte, păianjeni și (mai rar) mici vertebrate. Unele bucăți de chihlimbar conțin picături de apă și bule, produse ale descompunerii chimice a materiei organice. 

 Procesul extrem de complex care are ca rezultat formarea chihlimbarului a dat naștere la o mulțime de speculații despre natura și originile sale. De unde a venit o substanță care purta în ea flora și fauna altui loc și timp, una cu urme de pământ și mare, una care părea să țină chiar și lumina soarelui?

Chihlimbarului Baltic care este vedeta bijuteriilor realizate în atelierul Lănțișoare de Bebeluși s-a format în urmă cu aproximativ 45-50 milioane de ani în epoca Eocen. După cercetările oamenilor de ştiinţă provine de la pinii “Pinites Succinitera” o specie de conifere nemaiîntâlnită în zilele noastre, dar care reprezentau un procent destul de mare al pădurilor mixte din Fennoscania (Europa de Nord).

Cum s-a format chihlimbarul
Etapele formarii chihlimbarului

Dacă v-a plăcut acest articol, vă rugăm să-l distribuiți:

Whatsapp
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.